Sfantul Shanghaiului

Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca un copil de doi ani bolnav ai vindecat in chip minunat!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca la operatia fratelui de manastire decisiv ai asistat!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca stramos pe Sfantul Ioan de Tobolsk l-ai avut!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca pe o catolica din China ai vindecat!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca zilnic vizitai pe bolnavi si cu ei te rugai!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca orfelinat in cinstea Sfantului Tihon de Zadonsk ai ridicat!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca 2000 de copii din iubire i-ai salvat!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca in fiecare seara pe orfani ii binecuvantai!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca insula Tubabao de uragan ai salvat-o!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca sfintele tale moaste vindecari savarsesc!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca din vietile sfintilor cu bucurie catehizai pe toti!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca viata aceasta este o calatorie duhovniceasca!
Bucura-te, Sfante Ioan Maximovici, ca pentru noi mijlocesti si ne ajuti sa tinem poruncile divine!

Postul adevarat

Degeaba postim de carne, daca ne maniem si barfim. Abtinerea este un semn. Al cui semn credeti ca este? Asa este, un semn al libertatii. Nu postim de dragul postului. Postul nu este un scop in sine. Este un mijloc de imbunatatire duhovniceasca, de apropiere de curatie si de pace. Pana la urma, postul este o jertfa. Da, o ofranda adusa Cerului. Dumnezeu nu are nevoie de posturile noastre fariseice, ci de o inima smerita. Restul va decurge firesc, nefortat.

Ce-ar fi anul acesta sa postim cu adevarat si sa nu ne mai jucam doar de-a postul? Sa ajunam, sa ne spovedim, sa ne impartasim la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie a Darurilor mai Inainte Sfintite a Sfantului Grigorie Dialogul (ce desfatare!), sa iertam toate pentru Inviere. Sa nu intram in combinatii ale sireteniei, ci sa ne pastram curati in fata Mirelui Hristos, gata pentru Cina.

Cat de mult ma bucur ca incepe postul! Ce mult l-am asteptat! Reincep serile duhovnicesti. In prima duminica va veni in parohia noastra PS Vasile Somesanul, apostolul smereniei. In acest post binecuvantat va veni la noi maestrul DAN PURIC!!! Si fratele Ciomazga! Sa continue "Lucrarea!"

Ne pacaleste Babilonul?

Nu ne lasam incorsetati de patima iubirii de bani. Nu investim in terenuri si case, ci in frati prea mici ai lui Hristos si in Casa Slavei. Nu ne zgarcim sa inaltam altar Celui Sfant. Nu vrem sa ne tavalim in bursa patimilor. Vrem doar munca si rugaciune.

Aceste ganduri ne calauzesc la debutul Postului vointei. Vai noua, ca pribegim in corturile lui Chedar. Cu facatorii de rele concubinam si ramanem indiferenti in fata Judecatii. Chiar am uitat de iad?

Banii sunt o capcana: sa nu ne lasam amagiti. Pacaleala cu averea o muscam zi de zi. Dar nu oftam dupa argint, ci tanjim dupa Neatins, ne este dor de Hristos, de harul lui binecuvantat. Toti banii din lume nu ne pot cumpara pacea!

Patima iubirii de bani se vindeca numai si numai prin milostenie, ne sfatuieste Sfantul Ioan Casian. Dar multi preferam sa ramanem muribunzi, refuzam medicamentul salvator. Mergem din suparare in suparare si ne vom trezi "maine". Sa nu fie prea tarziu! Ne marim hambarele, ne extindem etajele, ne modernizam piscinele, ne falim cu parcul auto. Nebuni suntem! Sufletele noastre se vor lua! Si toate acestea cui vor ramane?

Banul nu este insa idolul nostru. Nu exista pentru noi. Il folosim pentru plata facturilor, dar nu ne subjuga. Nu ne comanda. Nu ne fura pacea.

Selectia

Claire a mancat timp de 31 de ani numai pizza si acum e in pericol! Femeia sufera de sindromul hranirii selective.

Cu totii selectam: lotul filmelor (excludem horror), lotul cartilor (accentuam cele duhovnicesti) etc. Aceste loturi sufera modificari uneori, in functie de contextul social. De aceste selectii depinde daca vom suferi o vesnicie in iad! Cum ii selectam pe fratii prea mici ai lui Hristos?! Nu putem face asta! Nu ii judecam, nu ii etichetam, ii ajutam pe toti! Va contribui si Maica Domnului la fapta noastra.

Selectam programele TV si siteurile, pentru a le elimina de buna voie pe cele nocive sufletului. Selectam muzica audiata, mancarea preferata (postim). Totul este o selectie. Noi singuri ne autoselectam in "oi" sau "capre". Ce fel de hrana selectam pentru suflet? Il hranim cu Psalmi? Cu totii suntem chemati, nimeni nu este aprioric predestinat gheenei arzande.

Selectam prietenii. Nu putem pufai in anturaje diabolice. Preferam familia sfintilor Ioan de Kronstadt, Nicolae Velimirovici, Arsenie Boca, Benedict Ghius, Marin Naidin, Gherasim Iscu si Valeriu Gafencu. Ne linistim in preajma duhovnicilor Teofil Roman, Gheorghe Santa, Visarion Pasca, Andrei Coroian. Iata lotul pentru calificare! Dar, atentie, nu e simularea unui joc pe computer, ci este vesnicia chinului sau a fericirii la mijloc; nu e de glumit! Selectia pentru Inauntru: nu suntem indisponibili la ajutorarea lui Hristos cel gol, Hristos cel flamand, Hristos cel insetat, Hristos din spital, Hristos din inchisoare! Mi-ar place sa cred ca traficul siteului a scazut, pentru ca internautii au inchis laptopurile si au mers sa cerceteze sarmanii de pe ulite uitate, din saloane suferinde si din celule inghetate.

Dumnezeul iubirii vrea sa fim toti selectati pentru Rai: "Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite [Rm 8, 26]". Parintele Ioan de Kronstadt ne avertizeaza: "De mirare este că, avandu-le pe toate acestea (fireasca noastră sete de mântuire, pace şi fericire sufletească; lumina raţiunii şi aspiraţia voinţei noastre spre adevărul, binele, frumosul, spre, spre tot ce este curat şi înălţător; belşugul de har dat nouă spre mântuire şi care se revarsă din Biserică asemeni unor râuri şi potolesc setea sufletului însetat de mântuire; apropierea lui Dumnezeu gata de a ne mântui în toată vremea şi în tot ceasul; ajutorul şi împreună-lucrarea spre mântuire a ingerilor păzitori, dumnezeieştile slujbe de fiecare zi din biserică, mântuitoarele Taine, rugăciunile şi mijlocirea Maicii Domnului şi a tuturor sfinţilor), noi putem pieri, în loc să ne mântuim cu toţii."

Detectorul

Fara un detector pentru scurgerile de gaze, locuinta noastra este in pericol. Fara un detector al patimilor, viciile animalizeaza. Adica, exista risc de explozie.

Sa piarda sufletul fericirea eterna? Nu vrem! Atunci, cum detectam patimile? Cu discernamant. Ne rugam pentru limpezimea mintii. Singuri, nu putem sa ne luam ascultari de capul nostru. Avem nevoie de un batran harismatic, de un duhovnic iscusit, de un psihoterapeut care sa Te cunoasca. El ne va "regla" discernamantul. Ne va invata smerenia si caritatea, singura strategie castigatoare impotriva tacticii ultraofensive a viclean-mincinosului. Fara un diagnostic duhovnicesc, nu avem un tratament adecvat si inaintam sigur spre metastaza.

El va detecta sincopele noastre spirituale, va extrage (dureros) cariile pacatului (pe viu, fara anestezic de burete imbibat in otet). Iar cantonamentul este postul. Acest post al bucuriei, al intampinarii Tale in Dumnezeiasca Liturghie a Darurilor mai Inainte Sfintite a Sfantului Grigorie Dialogul (se savarseste in Postul Mare, dupa-amiaza, cel putin miercurea si vinerea).

Acatistul sfintilor din inchisorile gerului comunist nu poate fi complet fara "Patimile dupa Pitesti", de Paul Goma. Am detectat: "Despre Pitesti nu se vorbeste, despre Pitesti se tace". Temnita a fost un detector crud. Nu pot sa ii judec pe cei care au apostaziat, in urma chinurile bestiale. Dar martiriul ramane ultima instanta care ne verifica "teoria" crestina. Reeducarea de atunci inca are sechele. Unii gardieni de atunci, acum pensionari, neaga totul. Frica imensa si socurile traite (si provocate) nu au trecut...

Inca un text "siropos"? Sper ca nu. Doar o reflectie: nu putem trece de detectorul prigoanei, daca nu am dobandit discernamantul. Sa fim vigilenti, sa priveghem, sa nu fim prinsi cu garda jos si sa nu ratam iubirea eterna. Lupta aceasta are o miza enorma: sa nu suferim in iad! Nu stim cand si daca va reveni prigoana. Insa noi punem Ierusalimul ca inceput al bucuriei noastre si Te asteptam, Mire al inimilor noastre vindecate!

In aceste zile, cu siguranta vom merge sa ne cercetam duhovnicul, pentru a detecta cariile inainte sa ne afecteze nervul. Si tamaiem casa, aprindem candela, stingem televizorul, cantam psalmi de lauda. Il cercetam pe Hristos cel gol, flamand, insetat si din spitale!!! Facem parastas pentru familia noastra: Marin Naidin, Benedict Ghius, Gherasim Iscu... Voi repeta aceste nume pana ne devin la fel de familiare precum Ioan Gura de Aur sau Ioan de Kronstadt. Ei ne ajuta sa detectam un raid inamic prin radarul rugaciunii. Priveghind, nu vom luati prin surprindere sau prin invaluire. Vom fi pe metereze, gata de lupta pana la intalnirea cu Tine, Mire al nostru mult iubit!

Am detectat pericolele: lenea, iubirea de bani, curvia! "Neagonisire si caritate", ne propune ca remediu Ioan, omul divin al Kronstadtului. Recunoasterea profunda a identitatii noastre crestine este imposibila fara iubirea pentru tine, Mire drag, si pentru fratii Tai sarmani prea mici. Patimile sunt potrivnice firii noastre. Ne ranesc sufletul. Ne epuizeaza total. Dar harul vindeca. Multumim!!! Patimile orbesc ochii mintii. Iar sufletul se indeparteaza de fantana apei vietii.

Da-i putere si har duhovnicului sa detecteze tumorile sufletesti, Mire crucificat si inviat!


Pr. Marius, amartalos.

Izgonit din Rai, caut harul

Am fost izgonit din Rai. Nu m-am smerit. Nu am ascultat porunca.

Am vrut sa devin dumnezeu. Nesocotind harul, m-am mandrit. Nu am luat aminte sa nu cad; mi se parea ca stau. Dar Domnul iubirii va inlatura moartea pe vecie si ma va reprimi la El. Voi sluji Domnului cu veselie. De cate ori nu mi-am dorit sa stiu dinainte subiectele de la examen?! Iata, la cel mai important Examen, Domnul imi spune ce ma va intreba si imi da si varianta corecta de raspuns. Pentru a fi reprimit Acasa, trebuie sa Il cercetez pe Hristos cel gol, pe Hristos cel flamand, pe Hristos cel insetat, pe Hristos din spital, pe Hristos din inchisoare. Trebuie sa redobandesc smerenia.

Acum nu sunt in Rai. Am fost izgonit, pentru ca m-am mandrit si am ascultat de sarpe. Acum ma lupt sa transform inima mea intr-un templu al Sfantului Duh. Vreau sa debutez starea de rai de aici. Sfintilor, ajutati-ma! Pentru ca harul sa fie lucrator (si) in mine, ma voi lepada de mandrie. Departe de mine gandul sa Il parasesc pe Mirele Hristos, tocmai acum cand m-a invitat la Cina Sa! Nu Il vad pe Dumnezeu, pentru ca nu sunt curat cu inima. Curata, Doamne, inima mea! De aceea, voi canta psalmi, pentru ca lumina divina sa ma imbucure.

Mi-e frica de Domnul, dar nu ca de un stapan nedrept. Frica aceasta presupune dorinta de a reintra in Rai si de a evita iadul disperarii. Frica inseamna respect covarsitor, evlavie si sfiala duhovniceasca. Paradoxal, frica postuleaza curaj spiritual, indrazneala binecuvantata. Curaj de a da marturie despre adevar. Indrazneala de a ajuta saracii, fara suspiciunea ca dau celui ce are deja sau ca dau prea mult. Asa ne invata marele Ioan, sfantul Kronstadtului.

Spun "Tatal nostru" cu nevrednicie. Iarta-mi intunecimile, Doamne al luminii! Patima nepasarii ma impiedica sa fac binele dupa cum as putea. Pierdut patima, o declar nula. Stearsa cu buretele. Lucrarea duhovniceasca o savarsim fara zgomot: in crestinism, fapta buna are autor necunoscut. Vreau ca Hristos Mirele sa Se odihneasca in mine, intunecatul. Vreau ca in casa mea sa inunde binecuvantarea Mirelui Hristos!

De ce ignor exemplul cananeencei?! Ea nu i-a spus Mirelui Hristos: "M-ai dezamagit! Ma mir ca atatia oameni inca Te mai asculta!" Ce a pastrat Hristos Mirele pentru El insusi? Nimic!!! A dat totul! (pr. Paisie Aghioritul) Pentru a fi reprimit de Tatal slavei, roadele dragostei sa fragezeasca in mine. Care roade? Acestea: simplitatea, curatia, rabdarea, bucuria, dar, mai ales, discernamantul. Doamne, primeste-ma in Casa Ta, ajuta-ma sa scap de rautate si de viclenie si sa am numai ganduri bune! Fa-ma o torta de bucurie!

Voi merge pe calea imparateasca, asa cum ma ghideaza bunul duhovnic Gheorghe Santa. Nu ma voi lenevi sa ma rog impreuna cu altii si pentru altii. Sunt optimist: "Bun este Domnul CU TOTI!" (Psalmul 144) Si cu sfintii si cu cei mai mari criminali, pe care inca ii asteapta! Doamne, Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina, da-mi limpezimea mintii!



pr. Marius,
amartalos.

Momeala pentru inocenta

Azi, 17 februarie, de ziua Sf. Nicolae Planas, ascult Radio Itsy Bitsy FM. Si ce ascult aici? Un promo al secularistilor care ne invita la omagierea lui Darwin si a teoriei evolutiei. Care e reactia copiilor? O intuiti... Si ei vor sa mearga acolo! Baietelul mai mare insa are o replica care m-a surprins: "Acesti oameni nu cred ca lumea a fost creata de Dumnezeu, ci ca s-a facut singura. Nu vom merge acolo, ci ne vom ruga lui Dumnezeu sa nu ii pedepseasca pentru necredinta lor! Nu pot sa inteleg cum cred ei ca oamenii au aparut de nicaieri. Si sper ca Dumnezeu sa nu ii pedepseasca pentru ca nu se roaga acasa si nu merg nici la biserica".

Si nu l-am indoctrinat deloc! I-am lasat o libertate necesara copilariei si ne straduim sa ii "predicam" prin exemplu, nu prin teorii sterpe. Stim ca inca mai avem mult de munca, dar, cel putin, suntem pe drumul cel bun. Vine cu placere in fiecare seara la Vecernie si e fascinat de tot ce se intampla acolo. Bine, e si criticul meu cel mai acid: "Nu mai gesticula la cateheza, ca oricum nu ti se vede mana de analog!"

Imi amintesc de Craciunul trecut, cand cenzuram enciclopediile pentru copii, pentru ca negau creationismul. Si imi vin in minte marturiile eleviilor despre lectiile de ateism predate cu mult zel de catre unii profi de biologie si de fizica. Ateismul ne inconjoara, dar nu ne poate intra in inima fara acceptul nostru. Blasfemia si tradarea nu ne vor rupe din starea de gratie, din tamaia binemirositoare care se inalta spre cer.

Am sters argumente rationale in acest domeniu, pentru ca mi-am amintit din nou de membrii familiei mele. Cei din Biserica triumfatoare, pentru care pun parastas in fiecare sambata si ii pomenesc zilnic. Poza lor nu este langa icoane, ca inca nu sunt canonizati, ci langa sotie, copii, parinti. despre cine e vorba? Va spun atat de des despre fratii mei Benedict Ghius, Marin Naidin, Valeriu Gafencu, Gherasim Iscu, Arsenie Boca... Sunt in acelasi asezamant edenic cu aliatii mei Sf. Ioan de Kronstadt, Nicolae Velimirovici, Serafim de Sarov, Tihon de Moscova, Nectarie si Ioan Rusul!

Despre creatie, un singur cuvant: traire. Cum zice Sf. Ioan de Kronstadt: "Cunosc din experienta!" Eu nu pot zice asta. Dar ii multumesc Creatorului pentru pacea interioara, pentru desfatarea duhovniceasca, pentru dulceata Psaltirii si pentru candela Paraclisului! Pentru iertarea pacatelor robului lui Dumnezeu Charles (Darwin), Domnului sa ne rugam!